Daca ai o noua iubire si nu stii ce sa crezi despre sentimentele lui, la urmatoarea intalnire urmareste aceste semne:
1.Se holbeaza numai la gura ta ; acest lucru inseamna ca evita sa se uite in ochii tai pentru ca astfel ti-ai da seama de lipsa lui de interes;
2.Sta la un metru distanta de tine; se pare ca apropierea de tine nu ii place;
3.Vorbeste ca un contabil; profesional , tare si rapid; inseamna ca nu vrea sa creeze acea intimitate care apare cand doi indragostiti vorbesc incetisor.
4.Nu sta cu fata la tine; daca umarul lui este in dreptul fetei tale inseamna ca evita relatia
face- to-face; iti transmite in mod inconstient ca nu e atras de tine.
5.Nu se sincronizeaza cu limbajul trupului tau; cand un tip iti copiaza gesturile inseamna ca te place;ca sa il testezi incearca sa te apropii de el incercand sa-i explici ceva folosindu-ti mainile;daca el face un pas inapoi si isi tine mainile nemiscate e semn clar ca e o cauza pierduta.
Asa ca daca observi aceste semne la noua ta iubire e cazul sa-ti reduci pierderile si sa renunti din timp.
Vezi tot articolul la http://yahoo.match.com/y/article.aspx?articleid=8950&TrackingID=526103&BannerID=688254
vineri, 27 august 2010
joi, 26 august 2010
Elin Nordegren sparge tacerea
Se pare ca Elin Nordegren , fosta sotie a lui Tiger Woods, s-a hotarat sa vorbeasca despre sfarsitul mariajului ei. Elin a vorbit timp de patru zile,revistei "People" spunand ca este singura discutie pe care o va avea vreodata referitoare la versiunea ei despre aceasta trista si urata poveste.Ea a tinut sa specifice trei lucruri ,si anume:
1. Ca nu este o persoana violena, ea negand faptul ca a aruncat cu o crosa de golf in fostul ei sot;
2.A fost uluita si consternata de aventurile lui Tiger Woods, ea crezand ca este singura femeie din viata lui;
3.Ea chiar a crezut ca formeaza o familie adevarata, un cuplu puternic, nu doar o chestie regizata si pusa in scena pentru ziaristi si camere de filmat.
1. Ca nu este o persoana violena, ea negand faptul ca a aruncat cu o crosa de golf in fostul ei sot;
2.A fost uluita si consternata de aventurile lui Tiger Woods, ea crezand ca este singura femeie din viata lui;
3.Ea chiar a crezut ca formeaza o familie adevarata, un cuplu puternic, nu doar o chestie regizata si pusa in scena pentru ziaristi si camere de filmat.
" Am trecut prin toate fazele de la neincredere si soc pana la furie si durere pentru pierderea familiei ce o doream foarte mult pentru copiii mei".Draga Elin, apoi ce mai putem spune noi,simplele gospodine ,ca ne inseala barbatii, daca o femeie ca tine a fost inselata de sot? Se pare ca indiferent de cine il asteapta acasa , barbatului i se pare mai interesant ce e in curtea vecinului.........
miercuri, 25 august 2010
Femeia inselata
Ok ...sa vorbim despre o tema dureroasa; ai fost inselata...ce faci acum?
Totul incepe intr-o dimineata cand iti dai seama ca abia astepta sa iasa pe usa; era duminica, ziua in care aveati putinul timp de petrecut impreuna, sa va savurati cafeaua si sa vorbiti despre nimicurile importante pentru voi. In schimb el isi bea dintr-o inghititura cafeaua si pleaca glont pe usa, spunandu-ti ca are foarte multa treaba.Ramai blocata in usa si in suflet incepe sa incolteasca indoiala; o alungi repede spunandu-ti ca nu se poate, nu el, el care te iubeste atat de mult, el barbatul perfect, atent ,iubitor si dragostos,barbatul cu care formezi familia perfecta, tatal perfect .
Si totusi.... incepi sa te gandesti la ultimele saptamani; vine din ce in ce mai tarziu acasa, gasind scuze stupide pe care tu le crezi, e cu mintea aiurea, nu te mai suna, va certati din orice, nu-i mai convine nimic acasa, parca ar vrea sa fie in alta parte numai cu tine nu, tine tot timpul telefonul la el, inclusiv la baie.Indoiala care incoltise in inima ta incepe sa prinda contur.....
Il astepti seara si ii spui banuielile tale; in loc sa inceapa sa rada de prostia ta si sa-ti spuna cat de mult te iubeste incepe sa se balbaie , sa caute scuze stupide etc.Pe masura ce situatia se prelungeste si discutiile persista se vede nevoit sa recunoasca. DA, are pe altcineva, tine la ea dar nu ca la tine, nu s-a intamplat nimic intre ei, jura ca esti unica lui iubire si va inceta orice legatura cu respectiva.
Tu ce faci? Il crezi bineinteles, e iubirea vietii tale , barbatul ideal, tatal copilului tau, a fost o simpla greseala. Toata ura ta se idreapta catre rivala, pe care o vezi ca pe o devoratoare de barbati, o femeie usoara, un pradator feroce, care a facut tot posibilul sa-ti fure iubirea barbatului iubit. Ea un vanator iscusit el o biata victima nevinovata care i-a cazut in plasa.Normal, gandesti tu , a profitat de slabiciunea lui si l-a atras in capcana, o femeie vicleana, vicioasa si rea.Mai mai sa crezi ca i-a facut si farmece....Bun, iti creezi aceasta falsa imagine despre cum s-au petrecut lucrurile si mergeti mai departe, ramanand acelasi barbat pentru tine.
Pana cand, intr-o zi...( se zice ca Dumnezeu nu doarme) gasesti, nici tu nu stii cum, un telefon ce-i apartine, altul decat cel pe care il stii tu, pe care il tinea doar pentru convorbirile cu ea. Se deschide direct la mesajele primite si parca cineva te-a lovit in cap......citesti si nu-ti vine sa crezi" Ingerashul meu iubit si eu te iubesc , mult de tot, nu mai pot de dorul tau, abia astept sa te vad" sau "Si mie mi-e dor de tine ingerashul meu ,abia astept sa fim o familie fericita, simt ca nu mai am rabdare".....Tot cerul iti cade in cap, se schimba lucrurile,viziunea ta asupra ceea ce s-a intamplat se transforma. Nu ea a fost singurul vinovat, EL te-a mintit in mod constient, te-a inselat, i-a spus altei femei ca o iubeste(o tradare de nesuportat pentru o femeie); nu a fost o victima , a fost pradator, a fost calaul tau. Parca fiecare cuvant pe care il citesti iti infige un cutit in inima, iar si iar si iar..........E adevarat ca vorbele dor mai mult decat loviturile.
Omul pe care il iubeai cel mai mult pe lumea asta, in care aveai cea mai mare incredere, pentru care ai fi facut orice daca iti cerea....te-a lovit mai tare decat cel mai cumplit dusman al tau...
Revenim la intrebarea initiala...Ce faci acum? Va fi o perioada de jelanie, de durere, de nesomn. De fiecare data cand il vezi rana incepe sa sangereze si iti aduci aminte totul; nu mai esti in stare sa te ocupi de nimic;casa arata jalnic, mancare gatita nu mai e, copilul trage de tine sa te joci cu el; tu nu ai chef de nimic.
Se spune ca " timpul le rezolva pe toate"; asa este ...pe masura ce trece timpul, nu uiti, dar incepi sa te gandesti din ce in ce mai putin la tradarea lui. Depinde de tine daca reusesti sa il ierti, daca mai crezi ceva din ce iti spune; nimic nu va mai fi la fel, relatia voastra se transforma; daca il iubesti in continuare si gasesti forta sa il ierti mai puteti avea o viata impreuna.
Desi pare o trgedie, castigi ceva din experienta aceasta, ti se schimba perspectiva din care privesti lumea in general si pe el in special; inveti despre tine ca esti puternica, descoperi ca lumea ta nu se invarte in jurul lui, iti dai seama ca esti o invingatoare si dupa ce trece timpul si ranile se vindeca iti dai seama ca ai putea trai si fara el;vremurile in care il rugai sa o paraseasca si plangeai continuu s-au dus. Daca acum ti-ar spune ca vrea sa-si traiasca viata cu altcineva tu esti cea care i-ar dechide usa si i-ar ura drum bun......
De uitat nu uiti niciodata dar inveti sa-ti traiesti viata dupa dictonul "Asteapta-te oricand, de la oricine, orice..."
Totul incepe intr-o dimineata cand iti dai seama ca abia astepta sa iasa pe usa; era duminica, ziua in care aveati putinul timp de petrecut impreuna, sa va savurati cafeaua si sa vorbiti despre nimicurile importante pentru voi. In schimb el isi bea dintr-o inghititura cafeaua si pleaca glont pe usa, spunandu-ti ca are foarte multa treaba.Ramai blocata in usa si in suflet incepe sa incolteasca indoiala; o alungi repede spunandu-ti ca nu se poate, nu el, el care te iubeste atat de mult, el barbatul perfect, atent ,iubitor si dragostos,barbatul cu care formezi familia perfecta, tatal perfect .
Si totusi.... incepi sa te gandesti la ultimele saptamani; vine din ce in ce mai tarziu acasa, gasind scuze stupide pe care tu le crezi, e cu mintea aiurea, nu te mai suna, va certati din orice, nu-i mai convine nimic acasa, parca ar vrea sa fie in alta parte numai cu tine nu, tine tot timpul telefonul la el, inclusiv la baie.Indoiala care incoltise in inima ta incepe sa prinda contur.....
Il astepti seara si ii spui banuielile tale; in loc sa inceapa sa rada de prostia ta si sa-ti spuna cat de mult te iubeste incepe sa se balbaie , sa caute scuze stupide etc.Pe masura ce situatia se prelungeste si discutiile persista se vede nevoit sa recunoasca. DA, are pe altcineva, tine la ea dar nu ca la tine, nu s-a intamplat nimic intre ei, jura ca esti unica lui iubire si va inceta orice legatura cu respectiva.
Tu ce faci? Il crezi bineinteles, e iubirea vietii tale , barbatul ideal, tatal copilului tau, a fost o simpla greseala. Toata ura ta se idreapta catre rivala, pe care o vezi ca pe o devoratoare de barbati, o femeie usoara, un pradator feroce, care a facut tot posibilul sa-ti fure iubirea barbatului iubit. Ea un vanator iscusit el o biata victima nevinovata care i-a cazut in plasa.Normal, gandesti tu , a profitat de slabiciunea lui si l-a atras in capcana, o femeie vicleana, vicioasa si rea.Mai mai sa crezi ca i-a facut si farmece....Bun, iti creezi aceasta falsa imagine despre cum s-au petrecut lucrurile si mergeti mai departe, ramanand acelasi barbat pentru tine.
Pana cand, intr-o zi...( se zice ca Dumnezeu nu doarme) gasesti, nici tu nu stii cum, un telefon ce-i apartine, altul decat cel pe care il stii tu, pe care il tinea doar pentru convorbirile cu ea. Se deschide direct la mesajele primite si parca cineva te-a lovit in cap......citesti si nu-ti vine sa crezi" Ingerashul meu iubit si eu te iubesc , mult de tot, nu mai pot de dorul tau, abia astept sa te vad" sau "Si mie mi-e dor de tine ingerashul meu ,abia astept sa fim o familie fericita, simt ca nu mai am rabdare".....Tot cerul iti cade in cap, se schimba lucrurile,viziunea ta asupra ceea ce s-a intamplat se transforma. Nu ea a fost singurul vinovat, EL te-a mintit in mod constient, te-a inselat, i-a spus altei femei ca o iubeste(o tradare de nesuportat pentru o femeie); nu a fost o victima , a fost pradator, a fost calaul tau. Parca fiecare cuvant pe care il citesti iti infige un cutit in inima, iar si iar si iar..........E adevarat ca vorbele dor mai mult decat loviturile.
Omul pe care il iubeai cel mai mult pe lumea asta, in care aveai cea mai mare incredere, pentru care ai fi facut orice daca iti cerea....te-a lovit mai tare decat cel mai cumplit dusman al tau...
Revenim la intrebarea initiala...Ce faci acum? Va fi o perioada de jelanie, de durere, de nesomn. De fiecare data cand il vezi rana incepe sa sangereze si iti aduci aminte totul; nu mai esti in stare sa te ocupi de nimic;casa arata jalnic, mancare gatita nu mai e, copilul trage de tine sa te joci cu el; tu nu ai chef de nimic.
Se spune ca " timpul le rezolva pe toate"; asa este ...pe masura ce trece timpul, nu uiti, dar incepi sa te gandesti din ce in ce mai putin la tradarea lui. Depinde de tine daca reusesti sa il ierti, daca mai crezi ceva din ce iti spune; nimic nu va mai fi la fel, relatia voastra se transforma; daca il iubesti in continuare si gasesti forta sa il ierti mai puteti avea o viata impreuna.
Desi pare o trgedie, castigi ceva din experienta aceasta, ti se schimba perspectiva din care privesti lumea in general si pe el in special; inveti despre tine ca esti puternica, descoperi ca lumea ta nu se invarte in jurul lui, iti dai seama ca esti o invingatoare si dupa ce trece timpul si ranile se vindeca iti dai seama ca ai putea trai si fara el;vremurile in care il rugai sa o paraseasca si plangeai continuu s-au dus. Daca acum ti-ar spune ca vrea sa-si traiasca viata cu altcineva tu esti cea care i-ar dechide usa si i-ar ura drum bun......
De uitat nu uiti niciodata dar inveti sa-ti traiesti viata dupa dictonul "Asteapta-te oricand, de la oricine, orice..."
marți, 24 august 2010
problemele educatiei romanesti
Sunt invatatoare de 7 ani la o scoala din provincie....Am ales aceasta meserie din pasiune,din dragoste pentru munca cu copiii ca si multi dintre colegii mei.Imi fac meseria cu daruire si muuuult suflet. Nu vreau sa aduc in discutie problemele financiare cu care ma confrunt in ultima vreme ca si ceilalti din aceeasi breasla, nu vreau sa ma vait privind acest aspect dureros din viata mea umila de bugetar.Ce vreau sa spun, sa strig celor ce ma aud sau in cazul acesta citesc ,este forma cum sunt priviti invatatorii si profesorii in ultima vreme. Toti ne condamna, ne critica, incepand de la stimabilul sef al statului pana la parinti . Se spune ca nu avem performanta, caliate; ca stam patru ore la scoala desenam si cantam....sa nu ne mai vaitam atat ca nu avem bani, ca atat meritam, ca ne meritam soarta.M-am saturat de expresii inteligente venite de la oameni la fel de inteligenti cum ca noi tratam elevii ca pe un vas gol ce trebuie umplut. Chiar zilele trecute am auzit expresia aceasta de la o domnisorica ce habar nu avea cum se mananca o paine in invatamant, ce venise la scoala sa-si promoveze o carticica despre "creativitate", o carticica de 14 pagini dintre care 6 erau libere(vezi ,Doamne ,acolo trebuia sa-si exprime copilu' creativitatea)carte care avea bineinteles si un pret pe masura :25 ron.Nu noi tratam copilul ca un vas gol ce trebuie umplut, asa ne este cerut de domnii ministri ce conduc invatamantul. Avem o programa, un nivel de cunostinte , aptitudini ce trebuie atins la sfarsitul fiecarei clase; nu noi scoatem si nu noi decidem cantitatea de informatii ce se predau la clase; acestea vin de undeva de sus; singurul lucru pe care il putem face este sa filtram cumva aceste notiuni si volum de cunostinte si sa le adaptam la clasa; atat putem face noi profesorii si invatatorii. Daca vi se pare ca elevilor le este cerut prea mult,volumul de informatii este prea mare, nu pe noi trebuie sa ne blamati. Toti ar trebui sa se gandeasca de unde stiu sa scrie si sa citeasca....cine le-a pus creionul in mana.
Cu creativitate sau nu , cu performanta sau nu, cu metode inovatoare sau nu , toti copiii care ne trec prin maini invata sa scrie si sa citeasca.....acest lucru ar trebui sa conteze macar putin cand suntem atacati si pusi la zid.........
Cu creativitate sau nu , cu performanta sau nu, cu metode inovatoare sau nu , toti copiii care ne trec prin maini invata sa scrie si sa citeasca.....acest lucru ar trebui sa conteze macar putin cand suntem atacati si pusi la zid.........
ce este viata?
A spus cineva odata" ca viata e o boala mortala care se transmite pe cale sexuala" destul de cinic dar adevarat. Deasemenea as mai putea cita "ca viata e o cutie cu instrumente care inteapa si taie"- adevarat si asta;cati dintre noi nu s-au taiat sau intepat prin viata?Sau de cate ori nu am fost intepati si taiati de altii, de semenii nostri?Si eu pot sa-mi amintesc cateva asemenea situatii......
In concluzie viata e o lupta, pe viata si pe moarte ,unde fiecare dintre noi incearca sa iasa deasupra celuilalt, sa arate ca el este mai bun, mai inteligent, mai destept. Nu stiu cum era pe vremea bunicilor nostri dar in ziua de azi mi se pare ca se gasesc prea putini "oameni", cineva dispus sa te ajute sau sa-ti intinda o mana fara a avea el insusi ceva de castigat. Lipsurile materiale ne-au facu sa ne pierdem umanitatea, calitatea de a fi oameni; nu mai avem timp de nimic: copii, prieteni, parinti....suntem intr-o continua alergare,intr-o continua lupta cu ziua de maine.Din pacate trebuie sa recunosc faptul ca si eu ma simt la fel;grijile mi-au intunecat sufletul si viitorul apare tot mai sumbru. Sper ca aceasta situatie sa aiba un final si o luminita cat de slaba sa apara si pe strada noastra.
In concluzie viata e o lupta, pe viata si pe moarte ,unde fiecare dintre noi incearca sa iasa deasupra celuilalt, sa arate ca el este mai bun, mai inteligent, mai destept. Nu stiu cum era pe vremea bunicilor nostri dar in ziua de azi mi se pare ca se gasesc prea putini "oameni", cineva dispus sa te ajute sau sa-ti intinda o mana fara a avea el insusi ceva de castigat. Lipsurile materiale ne-au facu sa ne pierdem umanitatea, calitatea de a fi oameni; nu mai avem timp de nimic: copii, prieteni, parinti....suntem intr-o continua alergare,intr-o continua lupta cu ziua de maine.Din pacate trebuie sa recunosc faptul ca si eu ma simt la fel;grijile mi-au intunecat sufletul si viitorul apare tot mai sumbru. Sper ca aceasta situatie sa aiba un final si o luminita cat de slaba sa apara si pe strada noastra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)